| |
News & Publications|Articles
The payment injunction. Article by Madalina Tirdei, published in Saptamana Financiara. PROCEDURA SOMATIEI DE PLATA VS. PROCEDURA DREPTULUI COMUN DE RECUPERARE A CREANTELOR
O problema deosebita cu care se confrunta comerciantii in desfasurarea activitatii economice o constituie fenomenul de "persistenta in neplata". Evolutia din ultimii ani a raporturilor juridice nascute din obligatii, indica o forma crescuta de "blocaj", in marea majoritate a cazurilor, in favoarea debitorilor.
Practica a demonstrat ca procedura de judecata prin care creditorii ajung sa li se recunoasca drepturile de creanta si sa poata cere urmarirea si executarea debitorilor este de cele mai multe ori descurajanta. In cazul neplatii produselor livrate, foarte multe societati au fost nevoite sa se adreseze instantelor de judecata comerciale solicitand obligarea cumparatorilor la plata produselor livrate. In mod sistematic, acestea s-au confruntat cu probleme legate de taxele de timbru mari, termenele lungi acordate de instante, durata mare a timpului de redactare a hotararilor, si in general, cu birocratia specifica procedurilor judecatoresti.
Daca la aceste probleme mai mult sau mai putin formale se adaugau si chestiuni controversate de fond, privind insasi existenta vanzarii, valoarea acesteia, calitatea bunurilor sau serviciilor, atunci in mod cert comerciantul urma a se afla in fata unui proces dificil, cu un deznodamant incert, in care trebuia sa investeasca bani, timp si resurse semnificative.
Proceduri de recuperare a creantelor
Pentru recuperarea sumelor datorate in baza unei relatii comerciale este necesara obtinerea unui titlu executoriu, respectiv a unui act care poate sta la baza cererii de executare silita a unei persoane, prin oprirea conturilor bancare sau a tertilor care detin bunuri pentru debitor, sau scoaterea la licitatie a bunurilor mobile si imobile ale debitorului. Contractele incheiate de comercianti, facturile sau orice alte inscrisuri care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii nu reprezinta, conform legii, titluri executorii in baza carora sa se poata declansa in mod direct procedura executionala
De aceea, un prim pas in vederea recuperarii de catre creditor a creantei il constituie obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care persoana fizica sau juridica ce nu si-a achitat obligatia de plata sa fie obligata sa plateasca suma ce reprezinta debitul, precum si eventuale penalitati sau dobanzi.
Pentru aceasta, legea romana prevede urmatoarele cai:
(i) Procedura de drept comun
Codul de procedura civila prevede ca un creditor trebuie sa aleaga aceasta procedura in vederea obtinerii unui titlu executoriu in baza caruia sa procedeze la executarea silita a creantei solicitate, daca debitul datorat de debitor nu este evident si judecatorul trebuie sa aprecieze daca pretentiile sale sunt intemeiate sau nu. Daca judecatorul hotaraste ca pretentiile sunt intemeiate, el va pronunta o hotarare prin care va obliga debitorul sa achite debitul.
Codul de procedura civila mentioneaza ca litigiile in pretentii se pot judeca, intr-o prima faza procesuala, de doua instante, astfel:
a. judecatoria, care are competenta sa judece litigii al caror obiect are o valoare de pana la 1 mld. ROL (100.000 RON);
b. tribunalul, care are competenta sa judece litigii al caror obiect are o valoare de peste 1 mld. ROL (100.000 RON), precum si litigii al caror obiect este neevaluabil.
In cadrul procedurii de drept comun, un litigiu comercial presupune adeseori o procedura greoaie si de lunga durata, avantajand astfel pe debitorii care pot prelungi pe perioade foarte mari de timp, plata obligatiilor banesti la care sunt tinuti, prin aceasta putand reusi chiar "performanta" de a nu mai plati niciodata. Aceasta rezida atat intr-o lunga durata de timp de desfasurare a proceselor - cu exercitarea tuturor cailor de atac- cat si in cheltuielile ocazionate de proces (taxa de timbru aferenta cererii introductive se timbreaza in functie de cuantumul creantei), care, chiar daca se pot recupera pe calea cheltuielilor de judecata, au deseori aceiasi sorti de izbanda ca si debitul principal.
De asemenea, in cadrul procedurii pe calea dreptului comun, o piedica in obtinerea cu celeritate a unui titlu executoriu pentru recuperarea creantei unui comerciant o constituie posibilitatea administrarii unui probatoriu complex (inscrisuri, interogatoriu, expertiza contabila) care poate conduce la crearea unor procese interminabile si a unor cazuri in care debitorii nu au alta pretentie decat "tragerea de timp".
Intr-o descriere sumara, in procedura pe calea dreptului comun se parcurg urmatoarele etape:
1. Realizarea procedurii de conciliere prealabila obligatorie (incercarea de solutionare amiabila a litigiului);
2. Depunerea cererii de chemare in judecata insotita de inscrisurile doveditoare, urmata de citarea partii (partilor) adverse;
3. Primirea intampinarii depusa de catre parat, iar daca paratul are pretentii reciproce fata de reclamant, cerere reconventionala;
4. Administrarea de probe pentru lamurirea situatiei de fapt (inscrisuri, expertize, interogatorii, martori);
5. Solutionarea cererilor, exceptiilor si incidentelor de procedura;
6. Pronuntarea hotararii, redactarea acesteia si comunicarea catre parti;
7. Posibila declarare a unui apel impotriva hotararii; trimiterea dosarului la instanta de apel si citarea partilor in fata instantei de apel;
8. Solutionarea cauzei in apel (depunerea motivelor de apel, a unei eventuale intampinari, administrarea de probe in apel); redactarea si comunicarea hotararii data in apel;
9. Posibila declarare a unui recurs, trimiterea dosarului la instanta de recurs si solutionarea recursului.
(ii) Procedura speciala "somatia de plata"
Pentru incasarea unei creante comerciale, poate fi initiata si o procedura legala speciala numita "somatia de plata".
Ordonanta privind procedura somatiei de plata reglementeaza o modalitate simplificata si accelerata de obtinere a titlului executoriu dupa modelul reglementarii din Codul francez, cunoscuta sub numele "injoctiunii de plata". O asemenea procedura exista si în Codul german de procedura civila.
Legea romana (Ordonanta de Guvern nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata) permite creditorului sa inceapa procedura somatiei de plata pentru a-si recupera creanta numai in cazul creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezinta o obligatie de plata a unor sume de bani asumate prin contract, constatate printr-un inscris, ori determinate potrivit unui statut reglementat printr-un act scris care este însusit de parti prin semnatura, ori într-un alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice fel de alte prestatii. . Hotararile pronuntate in cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului. In cazul in care instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile necesare emiterii ordonantei care sa contina somatia de plata o va respinge, irevocabil, creditorul avand insa dreptul sa porneasca procedura de drept comun pentru recuperarea debitului.
Cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Procedura speciala a somatiei de plata se inscrie in cadrul masurilor impuse de dezideratul de a oferi creditorilor o procedura rapida si mai putin costisitoare pentru obtinerea titlurilor executorii in vederea realizarii creantelor prin executare silita.
Avantajele recurgerii la procedura somatiei de plata
Intentia legiuitorului de a crea un sistem de recuperare urgenta a creantelor, prin simplificarea procedurilor si desfasurarea acestora in regim de celeritate rezulta fara echivoc atat din regulile procedurale aplicabile judecarii in fond a cererii dar si din limitarea cailor de atac ce se pot exercita impotriva ordonantei prin care s-a admis cererea. Legiuitorul a urmarit sa faciliteze si accesul creditorului la procedura de recuperare a creantelor sale, prin stabilirea unei taxe de timbru in cuantum determinat si relativ nesemnificativ in raport cu creanta solicitata (39 RON).
De asemenea, somatia de plata este o procedura speciala pentru declansarea careia nu este necesara efectuarea concilierii prealabile.
Mai mult decat atat, instanta suprema a statuat ca, in cazul in care intr-o prima faza s-a recurs la procedura somatiei de plata, ulterior nu mai este necesara indeplinirea procedurii convocarii la conciliere intr-o eventuala judecata a cauzei pe dreptul comun.
Astfel, ratiunea concilierii prealabile prevazute de art. 720 indice 1 Cod procedura civila, de a simplifica si degreva judecatile avand ca obiect pretentii de natura baneasca ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt, este practic realizata si atunci cand incercarea de conciliere a reclamantei cu cealalta parte a avut loc in cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somatiei de plata (Decizia nr. 3184/30.09.2004 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala).
In plus, se remarca si o limitare a probatoriului ce poate fi administrat in cauza, si anume inscrisuri, eventual lamuriri si explicatii solicitate partilor de catre instanta. Insa, din redactarea textului rezulta ca singurul mijloc de proba admisibil il reprezinta inscrisurile, explicatiile si lamuririle pe care partile le pot prezenta judecatorului neputand constitui mijloace de proba.
De asemenea, desi textul initial al OG 5/2001 prevedea posibilitatea parcurgerii a trei grade de jurisdictie pentru debitor, in prezent ordonanta care contine somatia de plata poate fi atacata numai de debitor, cu cerere in anulare, o cale de atac de retractare. Cererea în anulare este o cale procedurala speciala, instituita doar în favoarea debitorului, în cadrul careia acesta îsi poate exercita fara îngradiri dreptul la aparare, inclusiv prin calea de atac a recursului. Astfel, daca instanta investita admite cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, pronuntand o hotarare irevocabila. De asemenea, hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este irevocabila, creditorul putand sa procedeze deindata la investirea cu titlu executoriu a ordonantei si la declansarea pe cale de consecinta a executarii silite.
In practica insa, au existat si dezavantaje create prin aplicarea neunitara si incompleta a dispozitiilor OG 5/2001. Astfel, punerea in executare a ordonantei a ridicat o serie de probleme dat fiind continutul art. 6 alin.4 din OG 5/2001, care prevede necesitatea comunicarii, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire a ordonantei prin care s-a admis somatia de plata.
In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie a transat in mod definitiv aceasta problema si a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei dispunand ca nu este admisibila cererea de învestire cu formula executorie a ordonantei de admitere în tot sau în parte a somatiei de plata, daca aceasta nu a fost comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire debitorului (Decizia nr. 11/20.03.2006 - Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite).
Ca urmare, este necesar ca instanta de judecata, in exercitarea rolului activ, sa verifice in ce masura s-au respectat dispozitiile atat cu privire la comunicarea ordonantei, cat si cu privire la modalitatea in care aceasta a ramas irevocabila.
In aceasta privinta se impune sa se aiba in vedere ca nerespectarea acestor prevederi legale din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 ar atrage, pe de o parte, incalcarea principiului disponibilitatii si lipsirea debitorului de posibilitatea de a se apara, iar pe de alta parte, ar crea posibilitatea invocarii nulitatii relative a actului, in cadrul unei contestatii la executare, in conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Concluzii
Reglementarea procedurii somatiei de plata a condus la simplificarea demersului jurisdictional al creditorilor pentru obtinerea titlurilor executorii. Aceasta a suferit mai multe schimbari legislative in timp astfel incat sa corespunda cat mai bine interesului social general pentru care a fost creata. In plus, reuseste sa mentina un echilibru intre interesul creditorului ce se doreste a fi protejat prin edictarea normei juridice si dreptul la aparare al debitorului si anume : (i) interesul oricarui creditor de buna credinta ale carui drepturi sunt vatamate prin aplicarea unor proceduri greoaie si ineficiente pentru recuperarea creantelor sale si, in acelasi timp (ii) debitorul de buna credinta nu se poate considera expus unor pretentii abuzive, procedura somatiei de plata neafectand apararile de fond privind natura raporturilor juridice dintre creditor si debitor.
|