| |
News & Publications|Articles
The obligations of the employers regarding the occupational health and security.Article by Madalina Tirdei published in Saptamana Financiara. Obligatiile angajatorilor in legatura cu sanatatea si securitatea in munca a angajatilor
Asigurarea unei politici eficiente de securitate si sanatate in munca reprezinta un factor important de crestere economica in deplina concordanta cu obiectivele orientate spre profit si calitate ale intreprinderilor. Din pacate insa, deseori restrictiile impuse angajatorilor prin legislatie au exercitat o presiune asupra angajatorilor si au condus in practica la o inflexibilitate in aprecierea cu obiectivitate a cazurilor in care au fost respectate sau din contra s-a impus atragerea raspunderii angajatorului pentru incalcarea obligatiilor privind asigurarea conditiilor de securitate si sanatate a angajatilor.
Recent, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a sanctionat aceasta rigurozitate si a largit sfera de interpretare a cazurilor de apreciere a obligatiei angajatorului de a realiza un sistem eficient care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in ceea ce priveste activitatea desfasurata.
Astfel, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) s-a pronuntat, pe 14.06.2007 in cauza C-127/05, Comisia Comunitatilor Europene vs. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si a hotarat respingerea actiunii Comisiei indreptata impotriva clauzei „realizabil in mod rezonabil” continuta in legislatia britanica referitoare la sanatatea si securitatea lucratorilor. In Regatul Unit, sanatatea si securitatea lucratorilor sunt reglementate de Health and Safety at Work Act 1974. Potrivit acestui act normativ, fiecare angajator este obligat sa le asigure tuturor lucratorilor sai sanatatea, securitatea si confortul la locul de munca „in masura in care acest lucru este realizabil in mod rezonabil”.
Pentru a decide respingerea actiunii formulate de Comisie, CJCE a stabilit ca angajatorul desi este subiectul caruia ii revine obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor la locul de munca, chestiunea reglementarii raspunderii angajatorului este lasata in sarcina statelor membre in temeiul datoriei acestora de a lua masurile necesare pentru a garanta aplicarea si eficacitatea dreptului comunitar, cu atat mai mult cu cat angajatorul nu poate fi supus unei raspunderi independente de culpa in cazul unor accidente.
Raspunderea juridica patrimoniala a angajatorului
Raspunderea patrimoniala a angajatorului reprezinta o varietate a raspunderii civile contractuale, avand aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de munca. Persoanele juridice si persoanele fizice raspund patrimonial potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca. In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente. Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei.
In cazul accidentelor de munca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 319/2006 privind protectia muncii, daca fapta prejudiciabila nu are caracter penal, raspunderea angajatorului este carmuita de normele raspunderii civile.
In prezent, din punct de vedere legislativ, securitatea si sanatatea angajatilor romani este protejata in aceeasi masura ca si cea a lucratorilor europeni ca urmare a transpunerii in legislatia interna a prevederilor europene.
In ceea ce priveste raspunderea utilizatorului fata de salariatul temporar pentru prejudiciile produse acestuia in timpul indeplinirii misiunii, Guvernul a adoptat recent o hotarare (in sedinta din 6.062007, conform unui Comunicat al acestuia), hotarare ce stabileste masuri suplimentare de protectie in domeniul securitatii si sanatatii pentru salariatii incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara, stabilind raspunderea utilizatorului, pe parcursul misiunii, pentru asigurarea securitatii si sanatatii salariatului temporar.
De asemenea noua hotarare adoptata de Guvern reglementeaza aspectele care asigura salariatilor incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si salariatilor temporari incadrati la agenti de munca temporara aceleasi conditii de munca de care beneficiaza si ceilalti salariati, in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca.
Conditiile care trebuie indeplinite cumulativ pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existenta unei fapte ilicite a angajatorului, existenta unui prejudiciu material in dauna salariatului, produs in timpul activitatii desfasurate la locul de munca, raportul de cauzalitate si culpa angajatorului. Raspunderea patrimoniala a angajatorului se intemeiaza pe culpa acestuia. Culpa angajatorului pentru prejudiciile cauzate salariatilor este prezumata relativ, ceea ce inseamna ca aceasta poate fi rasturnata prin administrarea unei probe contrare.
Pot fi mentionate drept fapte ilicite ale angajatorului susceptibile sa atraga raspunderea patrimoniala a acestuia, urmatoarele: impiedicarea accesului salariatului la munca, concedierea nelegala a salariatului, neplata sau intarzierea platii salariilor. De asemenea, savarsirea de catre angajator a unui act discriminator care produce prejudicii salariatului antreneaza raspunderea patrimoniala a angajatorului.
In ceea ce priveste evaluarea pagubei, acesata se poate efectua in trei modalitati: pe cale judecatoreasca (evaluare judiciara), prin lege (evaluare legala) si prin acordul partilor (evaluare conventionala).
Avand in vedere ca sunt aplicabile regulile raspunderii civile contractuale, creditorul este indreptatit sa obtina si dobanzi, pe langa creanta propriu-zisa. In practica judecatoreasca s-a stabilit ca angajatorul care datoreaza salariul trebuie sa achite si dobanda legala, în conformitate cu dispozitiile art. 1088 din Codul Civil.
Obligatiile angajatorilor privind asigurarea securitatii si sanatatii muncii
Legea cadru care reglementeaza domeniul asigurarii sanatatii si securitatii in munca a angajatilor o constituie Legea nr. 319/2006 prin care se stabilesc atat principiile generale aplicabile cat si obligatiile angajatorului si angajatului in asigurarea securitatii si sanatatii muncii.
Legea nr. 319/2006 se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private. Exceptie de la domeniul de aplicare sunt cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi: fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si cele pentru realizarea masurilor de protectie civila.
Categorii de obligatii prevazute de Lege:
(i) Obligatiile generale ale angajatorilor.
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca, iar daca acesta apeleaza la servicii externe nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu. In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia de a lua masurile necesare pentru:
- asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
- prevenirea riscurilor profesionale;
- informarea si instruirea lucratorilor;
- asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.
Masurile enumerate mai sus trebuie implementate pe baza unor principii generale de prevenire enumerate de lege ai anume: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, combaterea riscurilor la sursa, etc.
Tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:
- sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
- ca, ulterior evaluarii, sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
- sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;
- sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.
Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nici o situatie obligatii financiare pentru lucratori.
(ii) Servicii de prevenire si protectie.
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati. Acestia nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale si trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si indeplini obligatiile ce le revin. Ei trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare. Angajatorul poate recurge la servicii externe in cazul in care nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent.
(iii) Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent.
Sunt stabilite in sarcina angajatorului urmatoarele obligatii:
- sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptarea naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
- sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
Angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere si de evacuare a lucratorilor.
(iv) Informarea lucratorilor
Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca informatiile necesare privind riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si de protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii.
(v) Consultarea si participarea lucratorilor
Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca. Acest lucru implica consultarea lucratorilor, dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri, participarea echilibrata. Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.
(vi) Instruirea lucratorilor
Este prevazuta in sarcina angajatorului obligatia de a asigura conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:
- la angajare;
- la schimbarea locului de munca sau la transfer;
- la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
- la executarea unor lucrari speciale.
Instruirea trebuie sa fie adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri si trebuie facuta periodic si ori de cate ori este necesar. Procesul de instruire trebuie sa se realizeze in timpul programului de munca.
Concluzii
Legislatia in domeniul asigurarii sanatatii si securitatii angajatilor la locul de munca a cunoscut o serie de amendamente, astfel incat, in prezent, se poate afirma ca securitatea si sanatatea angajatilor romani este protejata in aceeasi masura ca si cea a lucratorilor europeni. Noua legislatie stabileste obligatia angajatorului de a asigura sanatatea si securitatea lucratorilor in toate aspectele referitoare la munca. In acest scop, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile, sa prevada masuri pentru eliminarea sau diminuarea acestora si sa informeze lucratorii asupra riscurilor si a masurilor dispuse, asigurand participarea acestora la procesul prevenirii.
|